Este situat la sud de Munții Pirinei și este unul dintre cele mai mici state din Europa. Cum se numește microstatul situat între Franța și Spania?
Microstatul situat între Franța și Spania se numește Andorra și are capitala la Andorra la Vella.
Andorra cuprinde un grup de văi de munte ale căror pârâuri se unesc pentru a forma râul Valira. Două dintre aceste pârâuri, Madriu și Perafita, se varsă în valea Madriu-Perafita-Claror, care ocupă aproximativ o zecime din suprafața de uscat a Andorrei și este caracterizată de peisaje glaciare, văi abrupte și pășuni deschise. Valea a fost desemnată un sit al Patrimoniului Mondial UNESCO în 2004, potrivit Britannica.
Andorra a avut în mod tradițional o afinitate puternică față de regiunea Catalonia din nordul Spaniei. Limba oficială a Andorrei este catalana (se vorbesc și spaniola și franceza).
Instituțiile sale se bazează pe legislația catalană, iar o mare parte dintre imigranții spanioli (sau descendenții acestora) din Andorra sunt catalani.
Majoritatea andorrenilor sunt romano-catolici; Andorra face parte din dieceza de Urgel. Aproape nouă zecimi din populație este clasificată ca urbană, iar jumătate dintre rezidenți sunt cetățeni străini, în principal din Spania, Franța și Portugalia.
Doar o mică parte din teren fiind cultivabil, economia tradițională s-a axat pe pășunatul oilor și pe recoltarea unor cantități modeste de tutun, secară, grâu, măsline, struguri și cartofi.
Industria s-a limitat la prelucrarea acestor produse și la artizanat. Din cauza lipsei taxelor vamale și a taxelor scăzute sau inexistente, Andorra a devenit un important centru internațional de comerț cu amănuntul, care a atras milioane de cumpărători din toată Europa cu bunurile sale de consum fără taxe, incluzând băuturi alcoolice, dispozitive electronice, tutun și îmbrăcăminte.
Turismul este o altă industrie importantă din Andora, iar zona are oportunități excelente pentru sporturile de iarnă. Industria construcțiilor a înflorit ca răspuns la creșterea turismului. Sectorul bancar este, de asemenea, semnificativ din punct de vedere economic.
Deși nu este membră a Uniunii Europene, Andorra a folosit euro ca monedă principală de facto din 2002. În iulie 2011, Andorra a încheiat un acord monetar cu UE care a făcut din euro moneda sa oficială, deși guvernului Andorrei nu i s-a acordat puterea de a emite propriile bancnote euro.
Nu există nici un sistem feroviar, dar drumuri bune leagă Andorra de Franța și Spania, iar principatul este deservit de un mic aeroport din Seo de Urgel, Spania. Universitatea din Andorra a fost înființată în 1997 și are facultăți de asistență medicală, informatică, dar și studii virtuale și educație continuă. Practic, toți Andorrenii sunt alfabetizați.
Din punct de vedere istoric, președintele francez și episcopul de Urgel au reprezentat Andorra la nivel internațional și au condus împreună guvernul prin delegații lor. Membrii aleși ai legislativului unicameral al Andorrei, Consiliul General al Văilor, format din 28 de membri, erau responsabili de administrația internă și funcționau atât ca un legislativ informal, cât și ca un cabinet condus de un prim-ministru.
Constituția din 1993, aprobată de alegătorii din Andorra printr-un referendum, a schimbat această structură și a transferat majoritatea puterilor de conducere către Consiliul General, care a devenit un adevărat parlament național ales prin vot universal. La fiecare patru ani, Consiliul General alege un președinte al Consiliului Executiv care conduce guvernul și care apoi alege membrii cabinetului.
Guvernul a fost recent împuternicit să obțină venituri prin impozitare, să creeze o justiție independentă, să le acorde cetățenilor dreptul de a forma partide politice și sindicate, să-și controleze politica externă și să se alăture organizațiilor internaționale.
Conducători constituționali au rămas tot cei amintiți mai sus, deși acest rol era în mare parte ceremonial. La începutul secolului XXI, principalele partide politice erau Democrați pentru Andorra, Partidul Social Democrat și Uniunea Laurediană.
Independența Andorrei este atribuită în mod tradițional lui Carol cel Mare, care a recuperat regiunea de la musulmani în 803, și fiului său Ludovic I (Cuviosul), care le-a acordat locuitorilor o carte a libertăților.
Nepotul lui Carol cel Mare, Carol al II-lea, le-a oferit Andorra conților de Urgel, de la care a trecut la episcopii de Urgel.
Dubla loialitate a Andorrei față de doi prinți, unul în Spania și unul în Franța, a luat naștere la sfârșitul secolului al XIII-lea, după o ceartă asupra proprietății între episcopii spanioli de Urgel și moștenitorii francezi ai conților de Urgel.
Ulterior, Andorra a fost guvernată în comun de reprezentanți ai episcopului spaniol de Urgel și ai șefului statului francez, fiecare dintre aceștia primind o plată anuală a unui tribut simbolic. Acest sistem feudal de guvernare a rămas intact până în 1993, când a fost adoptată o constituție care a redus foarte mult puterea conducătorilor și a stabilit ramuri separate ale guvernului executiv, legislativ și judiciar. Ulterior, Andorra a aderat la Națiunile Unite (1993) și la Consiliul Europei (1994).
Coroana Statuii Libertății poate fi vizitată din nou, după mai bine de doi ani
Mark Twain, „ciudatul fără rost” care s-a născut odată cu apariția cometei Halley